Materialele de sudare si de etansare

La instalatiile de gaze, atat pentru imbinarea tevilor cat si pentru lucrari anexe, se foloseste in mod obisnuit numai sudarea cu material de adaos, executata autogen (cu suflaiul, cu flacara de acetilena) sau electric. Sudarea autogena este recomandabila si se practica pentru imbinarea cu sudura a tevilor si a fitingurilor cu diametre nominale pana la 2-3 ”; pentru imbinarea flanselor de aceste diametre precum si pentru orice fel de sudura la tevi, fitinguri si flanse cu diametre de peste 3” se foloseste sudura electrica, care nu deformeaza piesele prin operatia de sudare. Un instalator cunoaste faptul ca sarma din otel pentru sudura autogena se fabrica cu diametre de 1-8 mm (din milimetru in milimetru) si de diferite calitati, livrandu-se in bucati de 1 m. Pentru imbinari sudate, la conductele instalatiilor de gaze un instalator recomanda anumite tipuri de sarma (confectionate din otel, cu continut redus de carbon). Sarma trebuie sa se topeasca uniform, sa nu se formeze stropi si nici scantei (atunci cand flacara suflaiului este bine reglata). La sudarea electrica, din cauza ca temperatura de topire a sarmei (electrodului) este mult mai mare decat la sudarea autogena, atat materialul tevii cat si materialul care se depune este expus arderii cu oxigenul din aer; pentru preintampinarea acestei arderi, sarma pentru sudura este invelita cu o pasta aplicata fie prin afundarea (imersionarea) sarmei intr-o baie care contine pasta, obtinandu-se electrozi imersionati, fie prin presarea pastei pe electrod in matrite, obtinandu-se electrozi presati. Pentru sudarea electrica cu masini automate, care se folosesc pentru tevi cu diametru mare si conducte lungi, in instructiunile de folosire a masinii se precizeaza calitatea sarmei si a materialului pentru formarea zgurii de acoperire a baii, material care la aceste masini nu mai este aplicat pe sarma de sudat, ci se prezinta sub forma granulata, cazand dintr-un rezervor direct pe baia topita formata de arcul electric. Un instalator sustine faptul ca materialele auxiliare pentru sudarea autogena sunt: oxigenul tehnic, acetilena tehnica si carbidul sau carbura de calciu. Se consuma cantitati diferite de materiale la sudarea tevilor de diverse diametre. Numai imbinarile de con, bazate pe strangerea conului pe lacasul sau pana la deformarea elastica a materialului, pot opri complet iesirea gazelor, adica pot asigura etanseitatea imbinarii fara alt material intercalat intre piesele imbinate. La imbinarile cu filet se foloseste ca material de etansare fuiorul de canepa imbibat cu o pasta moale (aproape ca vopseaua) din miniu de plumb si ulei de in fiert. Un instalator stie ca miniul de plumb are proprietatea de a adera la suprafata filetului, iar uleiul de in fiert are proprietatea ca pe suprafata ramasa in contact cu aerul sa formeze o pelicula (pielita) impermeabila, care impiedica uscarea si deci rigidizarea pastei de miniu din canepa ramasa in imbinare; canepa aceasta isi pastreaza impregnarea in stare de pasta si ramane elastica, asigurand ani de zile aceeasi buna etansare ca la montarea imbinarii. Din acest motiv, prin regulamentele pentru instalatiile de gaze se interzice folosirea la etansarile cu filet a chiturilor si a masticurilor care nu au proprietatea de a forma o pelicula care sa opreasca uscarea materialului ramas in imbinarea filetata. Miniul de plumb se gaseste in comert sub forma unei pulberi de culoare rosie-portocalie si poate fi de doua calitati: calitatea I cu un continut de bioxid de plumb de 30-32% si calitatea a II-a, cu un continut de bioxid de plumb de 28-30%. Uleiul de in fiert are culoarea galben-cafenie si poate fi folosit simplu sau amestecat cu un sicativ ( o substanta care sa grabesca formarea peliculei). Un instalator afirma ca la imbinarile cu flanse, etansarea se face prin asezarea intre flanse a unei garnituri dintr-un material fara pori, elastic si care sa-si pastreze elasticitatea cat mai mult timp; astfel la flansele cu fete de imbinare netede sau cu canale se folosesc: placi de cauciuc fara insertie de panza pentru presiuni de pana la maximum 6 kgf/cm2, placi de cauciuc cu insertie de panza pana la 10-16 kgf/cm2, placi de clingherit pentru presiuni de 25-40 kgf/cm2. Un instalator trebuie sa cunoasca toate aceste notiuni, in vederea unei bune desfasurarii a proceului de montare a instalatiilor.
instalator bucuresti, instalator bucuresti