Suportii pentru fixarea conductelor la lucrarile de constructie se executa â" in atelier sau pe santier â" din laminate de otel (otel lat, cornier, profil âUâ). Pentru conducte de diametre la 3â, care urmeaza sa se fixeze la pereti sau stalpi de zidarie se folosesc bratari gata fabricate. Un instalator sustine ca pentru prevenirea formarii si ramanerii umezelii la locul de sprijin al conductei, se pune pe toata suprafata de contact suport-conducta, un strat de carton asfaltat obisnuit sau acoperit cu bitum filerizat. Bratarile conductelor pana la 2â se fixeaza in zidurile pe care sunt montate conductele, prin gauri umplute cu ipsos, iar suportii conductelor de diametru mai mare, cu ciment portland sau preferabil cu ciment rapid pentru sonde. Pentru protectia contra ruginirii, conductele subterane se izoleaza cu bitum, banda izolanta sau materiale plastice, iar cele aeriene sau montate in cladiri se vopsesc. Materialul de baza (izolantul propriu-zis) pentru protectia conductelor subterane trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie impermeabil (adica sa nu lase sa treaca apa sau vaporii de apa prin el) si sa aiba sau sa formeze pori atat la aplicarea pe conducte cat si ulterior; sa se lipeasca bine de suprafata conductei, adica sa fie cat mai aderent si sa se lipeasca bine strat cu strat; sa nu se descompuna (putrezeasca) in pamant umed si nici sa nu se combine cu substantele din pamant sau cu acizii; sa nu fie sfaramicios (adica sa nu se sparga ca sticla sau piatra) si sa nu formeze fisuri (crapaturi) la temperaturi sub 00 C cat mai coborate; sa aiba o temperatura de inmuiere cat mai ridicata, pentru ca sa nu curga pe conductele izolate aflate in bataia soarelui, sa fie aplicabil pe conducte neincalzite, sa fie rezistent la apasare. Un instalator roman foloseste ca izolant propriu-zis bitumul, care prezinta anumite caracteristici. Fata de conditiile mentionate anterior, penetratia la 250 C arata proprietatea de aderenta, punctul de inmuiere reprezinta temperatura de inmuiere, ductilitatea arata proprietatea de deformare plastica, punctul de rupere Fraass este temperatura la care pot aparea fisuri in stratul de bitum depus, aciditatea si apa â" proprietatea de a nu se combina cu substantele din pamant, iar imflamabilitatea si stabilitatea la incalzire conditioneaza procedeul de izolare la cald (pe tevi incalzite). Un instalator trebuie sa cunoasca proprietatile fizico-chimice ale bitumului folosit pentru izolarea conductelor. Aceste caracteristici sunt urmatoarele: penetratia la 250 C, in zecimi de mm, ductilitate la 250 C, in cm, solubilitate in sulfura de carbon, prezinta aciditate minerala si alcalinitate. Acest material se stabilizeaza prin incalzire 5 ore la 1630 C; se inregistreaza o pierdere in greutate si o scadere a penetratiei initiale la 250 C. Pentru marirea rezistentei la apasare si aschiere a acoperirii de izolare a conductelor, bitumul se aplica in doua-trei straturi, intre care se aseaza o banda de hartie, tesatura din fire de sticla sau alt material fara pori. Tesatura de iuta folosita cu ani in urma, a fost parasita din cauza porozitatii firelor de iuta care conduceau umiditatea pana la punctele de contact cu conducta, producand ruginiri, cu toate ca in aparenta in exterior acoperirea de izolare erau in buna stare. Hartia folosita de un instalator pentru izolarea conductelor este hartia rezistenta de tip sulfit de 100-140 g/m2. La noi in tara sunt in curs de incercari pentru producerea unor tesaturi din fire de sticla, adica fire fara pori, pentru folosirea lor ca armatura de intarire a bitumului aplicat pe conducte. Pentru emulsiile de bitum (cand se prepara direct pe santier) se va folosi o benzina usoara, fara urme de petrol, care neevaporandu-se la temperatura atmosferica poate compromite izolarea prin imuierea bitumului. Vopsirea de protectie a conductelor se face prin aplicarea unui grund den miniu de plumb si ulei din in sicativat, dupa care se aplica in unul sau doua straturi vopseaua care trebuie sa fie preparata tot cu uleiul de in sicativat. Un instalator cunoaste toate aceste procese care au loc. Imbinarea conductelor este un proces dificil si trebuie sa se realizeze cu mare grija. Orice instalator trebuie sa stie modul cum s-a efectuat imbinarea tevilor pentru a se asigura ca nu scapa gaz sau au loc scurgeri de alte lichide.
instalator sanitare, instalator
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu